Scrittura - Cumunisimu vs Carità

A cumunità di credenti era di un core è di a mente, è nimu ùn sustene chì alcuna di e so pussesse era propria, ma avianu tuttu in cumunu. Cù una grande putenza, l'Apòstuli testimonianu di a risurrezzione di u Signore Ghjesù, è un grande favore li hè stata data. Ùn ci era una persona necessitata trà elli, per quelli chì possedevanu pruprietà o case ne venderanu, fassi vene u vende, i mettevanu à i pedi di l'Apòstuli, è stati distribuiti à ognunu secondu i bisogni. (Prima lettura d'oghje)

A prima lettura, unu puderia pensà chì a prima comunità cristiana hè caduta u cumunisimu. Tuttavia, ci hè una marcata differenza trà ciò chì hè accadutu in a chjesa iniziale è ciò chì hè accadutu in u seculu passatu à traversu l'ideulugii aduprati da u Statu, è ciò chì si sviluppa in u mondu.

A forza motrice di a "ridistribuzione di a ricchezza" trà i primi cristiani era a divinu forza di carità. I credenti capìanu chì e so prupietà, a so ricchezza, e so cumpetenze, a so creatività, i so risorse ùn eranu micca solu per elli stessi, ma da esse disposti à u bè cumunu.

Per l'omu hè a fonte, u centru, è u scopu di tutta a vita ecunomica è suciale. —Cunsigliu Ecumenicu Secundariu Vaticanu, Gaudium et Spes, n. 63: AAS 58 (1966), 1084

U cumunisimu, d'altra parte - chì l'ideologia ideata da l'errore di a Francasoneria è dopu cundannata parechje volte da i papi - hè una diabolicu forza chì impone a redistribuzione di ricchezza; elimina piuttostu cà celebra celebrazioni; piglia, piuttostu chì guida di ricchezza; dirighja, piuttostu chè à sustene a creatività, ma lu permette di tuttu. In altre parolle, hè cuntrollu micca una carità chì hè a diffirenza diffusiva è diabolica trà i primi cristiani è u fenomenu di u Cumunisimu chì principia à affruntà u mondu sanu oghje in nuove forme (vede Quandu u comunisimu torna à A parolla Avà.)

U seguente avvertimentu di u Papa Piu XI hè più profeticu è pertinente oghje cà u ghjornu chì hè statu scrittu:

Inoltre, u cumunismu spoglia l'omu di a so libertà, priveghja a personalità umana di tutta a so dignità, è elimina tutte e limitazioni murali chì verificanu l'eruzioni di l'impulsu cecu. Ùn ci hè ricunniscenza di alcun dirittu di l'individuu in i so raporti à a cullettività; nisun dirittu naturale ùn hè accordatu à a persunalità umana, chì ghjè una semplice ruota dentata in u sistema cumunistu. In e relazioni di l'omu cù l'altri individui, in più, i cumunisti tenenu u principiu di ugualità assoluta, rifiutendu tutte e gierarchia e l'autorità divinamente custituita, cumpresa l'autorità di i genitori. Ciò chì l'omi chjamanu autorità è subordazione hè derivata da a cumunità cum'è u so primu è unicu font. Né l’individuu ùn ne dà alcun dirittu di proprietà annantu à beni materiali o i mezi di pruduzzione, perchè in quantu sò a fonte di più ricchezza, u so pussessu darà à un omu u putere nantu à l'altru. Precisamente annantu à sta partitura, tutte e forme di pruprietà privata devenu esse sradicate, perchè sò à l'origine di ogni schiavitù ecunomica ...

Cumu hè pussibile chì un tali sistema, da tantu tempu rifiutatu scientificamente è avà dimostratu erroneu da a sperienza, cumu, si dumandemu, chì un tali sistema si puderia sparghje cusì in tutte e parte di u mondu? A spiegazione hè in u fattu chì troppu pochi anu sappiutu capisce a natura di u Cumunisimu. A maiuranza invece succede à u so ingannu, oculare cù cura di i più promessi stravaganti. Facendu finta di desiderà solu u miglioramentu di a situazione di e classi operaie, urghjendu a rimozione di l'abusi assai veri imputabili à l'ordine economicu liberalistu, è esigendu una distribuzione più ghjusta di i beni di stu mondu (obiettivi interamente è indubbiamente legittimi), u cumunistu ne prufita prisente crisa ecunomica mundiale tirà in la sfera di a so influenza ancu quelli sezzioni di a pupulazione chì in principiu rifiutanu tutte e forme di materialisimu è terrurismu. E cume ogni errore cuntene u so elementu di verità, i veri parziali à chì avemu riflettutu sò prisentati astutamente secondu i bisogni di u tempu è di u locu, per ammuccià, quandu cunvene, a crudità repulsiva è l'inumanità di i principii è di e tattiche cumuniste. Cusì l'ideale cumunistu vince annantu à parechji di i membri più boni di a cumunità. Quessi à turnu diventanu l'apostuli di u muvimentu tra l'intelligenti più ghjovani chì sò ancora immaturi per ricunnosce l'errori intrinseci di u sistema. I predicatori di u Cumunisimu sò dinò prufissiunali di sfruttà antagonismi razziali è divisioni pulitiche è uppusizioni. Apprufittanu di a mancanza d'orientazione caracteristica di a scienza agnostica moderna in modu di burrow à l'università, Induve rinfurzanu i principii di a so duttrina cun argumenti pseudo-scientifichi ...

Ci hè una altra spiegazione per a diffusione rapida di l'idee cumuniste chì ora si strascinanu in ogni nazione, grande è piccula, avanzata è indarreta, in modu chì nisun cantu di a terra ùn sia libera da elli. Questa spiegazione si trova in a propaganda cusì veramente diabolica chì u mondu ùn hà forse mai vistu a so prima. Hè diretta da un centru cumunu ... [a] cuspirazione di silenziu da parte di una grande sezione di a stampa non catolica di u mondu. Dicemu cuspirazione, perchè hè impussibile di spiegà altrimente cume una stampa di solitu cusì ansiosa di sfruttà ancu i picculi incidenti quotidiani di a vita hà sappiutu per stà in silenziu tantu tempu circa l'orrori perpetrati [da u Cumunisimu] ... Questu, purtroppu, hè ciò chì avà guardemu. Per a prima volta in a storia assistemu à una lotta, di scopu fretu è tracciata finu à u minimu dettu, trà l'omu è "tuttu ciò chì si chjama Diu". -Divini Redemptoris, Carta Enciclica, u 19 di marzu di u 1937; vaticanu.va

 

Leghjite ancu l'opinioni di a Chjesa nantu à u "capitalisimu" è l'equilibri necessarii chì i mercati liberi devenu ancu avè: A Nova Bestia Rising à A Parola Now.

Print Friendly, PDF è Email
Posted in missaghji, Altri ànimi, Scrittura, I Papi.