Luisa - I più piccoli atti divini

OIn questu santu Venneri Santu quandu Ghjesù consuma a vulintà di u Babbu - u calice ch'ellu beie quandu Ghjesù disse: "Ùn hè micca a mo vulintà, ma a toia sia fatta" - hè bonu di ricurdà ciò chì Ghjesù hà realizatu in a so umanità: l'unità cumpleta di a so vuluntà umana è divina (unione ipostatica). Cumu avemu intesu in a seconda lettura di a Missa d'oghje:

Figliolu ancu ch'ellu era, hà amparatu l'ubbidienza da ciò chì hà patitu; è quand'ellu hè statu perfettu, hè diventatu a surgente di salvezza eterna per tutti quelli chì ubbidiscenu ... (Ebrei 5: 8-9)

Ciò chì Ghjesù hà realizatu hè avà "a strada" chì u so corpu misticu, a Chjesa, deve seguità. 

Per i misteri di Ghjesù ùn sò ancu perfezziunati è rializati. Sò cumpleti, anzi, in a persona di Ghjesù, ma micca in noi, chì sò i so membri, nè in a Chjesa, chì hè u so corpu misticu.—St. Ghjuvanni Eudes, trattatu "On the Kingdom of Jesus", Liturgia di l'Ore, Vol IV, p 559

Cusì, hà scrittu Servu di Diu Fr. Walter Ciszek, SJ:

"Tutta a creazione", hà dettu San Paulu, "gemisce è travaglia finu à avà", aspittendu i sforzi redentori di Cristu per ristabilisce a relazione curretta trà Diu è a so creazione. Ma l'attu redentore di Cristu ùn hà micca da solu restituitu tutte e cose, hà resu solu u travagliu di redenzione pussibule, hà iniziatu a nostra redenzione. Cum'è tutti l'omi participanu à a disubbidienza d'Adamu, cusì tutti l'omi devenu participà à l'ubbidienza di Cristu à a vulintà di u Babbu. A redenzione serà cumpleta solu quandu tutti l'omi spartenu a so ubbidienza ... -Mi Conduce (San Francisco: Ignatius Press, 1995), pp. 116-117

Hè dunque chì seguita chì per restaurà tutte e cose in Cristu è per guidà l'omi indietro à sottumissione à Diu hè unu è u listessu scopu. —PAPA ST. PIUS X, E Supremimicca. 8

È cusì preghemu ogni ghjornu, "Venu u to Regnu, sia fatta a to vulintà in terra cum'è in u celu". È quandu vene, quandu si compie in a Chjesa, calarà u gemimentu di a creazione è restaurà à un certu puntu l'armunia chì hè stata rotta trà Adamu è Diu. Cusì, hè per sparte in l'ubbidenza di Cristu chì ritruvemu a vera filiazione, cù ramificazioni cosmologiche è ...

... hè l'azzioni cumpleta di u pianu uriginale di u Creatore delineatu: una creazione induve Diu è l'omu, l'omu è a donna, l'umanità è a natura sò in armunia, in dialogu, in cumunione. Stu pianu, scumbattutu da u peccatu, hè statu ripresu in una manera più meravigliosa da Cristu, Chì u porta à modu misteriosu ma efficace in a realità attuale, in l'aspettativa di rializzallu ...  —POPE JOHN PAUL II, Udienza Generale, u 14 di ferraghju di u 2001

Cù questu, vultemu à una spiegazione simplice ma prufonda da Ghjesù perchè ancu u u più chjucu atti fatti in a so Divina Voluntà sò "atti divini", è u più piacevule di tutti ...

 

U nostru Signore Ghjesù à Servu di Diu Luisa Piccarreta u 4 di settembre di u 1927:

A mo figliola, u muvimentu più chjucu, ancu u soffiu più chjucu fattu in a Voluntà Divina, hè tuttu di Diu; è perchè hè u so propiu, trova in ellu tuttu ciò chì hè u so. In l'attu fattu in u mo Fiat Divinu Truva a santità divina, Truva a so luce, Truva a so bontà, u so amore, u so putere; quellu attu ùn manca nunda di ciò chì appartene à Diu. Dunque, ponu esse chjamati atti divini, chì sò i più belli, i più santi è i più accolti; è prima di sti atti, tutti l'altri atti, quantunque boni, perdenu u so valore, u so gustu, è ùn ponu mai piace à mè. Succece cum'è un signore, chì hè summamente riccu; pussede ricchezze, giardini, splutazioni cù i frutti più belli, chì nimu pò uguali. Avà, postu chì stu signore sà chì nimu ùn hà frutti è cose boni cum'è i soi, s'è i so figlioli o i so servitori li portanu i frutti di i so orti, li apprezza, li piace cù amore, manghjendu d'elli à sazia ; ma s'ellu li portanu frutti da a splutazioni d'altru, ùn li piacerà micca, perchè subitu notarà a diferenza; li truverà difetti, acerbi è disgustosi, è si lamentarà à i soi per ch'elli osanu purtari li cose è frutti chì ùn sò micca i soi. U stessu succede à Noi: tuttu ciò chì hè fattu in a Nostra Voluntà Divina hè u Nostru - i frutti di e Nostre splutazioni senza limiti; è perchè sò e nostre cose, ùn truvamu nunda in elli chì ùn hè micca degnu di a nostra Divinità; è dunque Pigliamu tutti i piacè à riceveli. Per d 'altra banda, ciò chì hè fattu fora di a Nostra Voluntà Divina hè qualcosa di stranu à Noi, manca l'impronta divina, hè senza a pienezza di i gusti, di a luce, di a santità, di a dolcezza. Ancu in e cose più boni, a vulintà umana mette sempre a parte acerba, chì arruvina u gustu di e cose più belle; è cusì, videndu chì quelli ùn sò micca cose di e Nostre splutazioni, i frutti di a Nostra Volontà Divina, Li mettemu da parte, è parechje volte ùn li guardemu mancu. Dunque, vi ricumandemu: ùn lasciate micca scappà nunda di ciò chì entra in a luce di a mo Voluntà Suprema, affinchì tuttu sia u Nostru è assai piacevule à Noi. - Vol. 22

 

Posted in Luisa Piccarreta, missaghji.