Scrittura - A Spada chì Divide

Ghjesù disse:

Ùn pensate micca chì sò venutu à purtà a pace nantu à a terra; Ùn sò micca venutu per purtà a pace, ma una spada. Perchè sò venutu à mette un omu contr'à u so babbu, è una figliola contr'à a so mamma, è una nora contr'à a so suora; è i nemichi di un omu seranu quelli di a so propria casa. (Matt 10: 34-36)

lu spada hè a Parolla di Diu:

In effetti, a parolla di Diu hè viva è efficace, più acuta di qualsiasi spada à dui tagli, penetra ancu trà anima è spiritu, articulazioni è midolli, è capace di discernisce riflessioni è penseri di u core. (Ebrei 4: 12)

Dunque, sta Scrittura ùn hè micca riguardu à Ghjesù chì vene à creà u caosu, a lotta è e ferite. Piuttostu, hè precisamente l'azzione di u Spìritu Santu chì penetra in l'anime cù a luce "Per chì i penseri di parechji cori ponu esse rivelati" (Luke 2:35). Hè in questa luce chì unu abbraccia u Vangelu di l'Amore o u Vangelu di l'amore di sè. Hè in questa luce chì si sceglie sia a Voluntà di Diu sia a vuluntà umana. Dunque, duie strade sò aperte: una chì porta à a vita eterna è una chì porta à a perdizione - duie strade chì sò in oppusizioni uni l'altri.

Entrate per a porta stretta; perchè a porta hè larga è a strada larga chì porta à a distruzzione, è quelli chì entranu per ella sò numerosi. Quantu hè stretta a porta è stretta a strada chì porta à a vita. È quelli chì a trovanu sò pochi. (Matt 7: 13-14)

Eccu ciò chì mette un omu contru à u so propiu babbu è una parentela contr'à l'altru: hè a cunvinzione di a verità, chì Ghjesù hè, chì o si move unu à a libertà o più in a schiavitù spirituale; hè a mamma chì abbraccia a verità ma a figliola chì sceglie a bugia, un fratellu cerca a luce, l'altru si stalla in u bughju. 

È questu hè u vermentu, chì a luce hè ghjunta in u mondu, ma a ghjente hà preferitu a bughjura chè a luce, perchè e so opere eranu male. Per tutti quelli chì facenu cose cattivi odianu a luce è ùn venenu micca versu a luce, affinchì e so opere ùn sianu esposte. (Ghjuvanni 3: 19-20)

Dunque, simu ghjunti à a fine di l'età quandu e erbacce sò cernate da u granu. Ghjesù vole chì tutti sianu salvati ... ma micca tutti volenu esse salvati. È cusì, simu ghjunti à l'ora di i più pieni dulori quandu videremu famiglie girate contru à l'altru - cum'è Ghjesù hè statu abbandunatu da i so seguitori in Getsemani. 

In una di e mo prime riflessioni in a mo scrittura apostolatu di marzu di u 2006, a "ora parola" di quellu ghjornu era chì entremu U Grande CernimentuU messagiu era cortu è finu à u puntu ... è avà, u campemu: 

 ghjunghjerà un mumentu quandu anderemu per fede, micca per cunsulazione. Sembrerà chì eramu stati abbandunati ... cum'è Ghjesù in u Giardinu di Getsemani. Ma u nostru anghjulu di cunfortu in u Giardinu serà a cunniscenza chì ùn soffri micca solu; chì l'altri credenu è soffrenu cum'è noi, in a stessa unità di u Spìritu Santu.

Sicuramente, se Ghjesù hà continuatu per u Caminu di a so Passione in un certu abbandunamentu, allora a Chjesa cusì (cf. CCC 675). Questu serà u grande prova. Cernerà i veri seguitori di Cristu cum'è u granu.

Signore, aiutaci à stà fideli. -da U Grande Cernimentu

 

- Mark Mallett

Print Friendly, PDF è Email
Posted in missaghji, Scrittura.