L'anima suffrenza

Avete mai sentutu cusì? 
 
Sentu chì Ghjesù vulia parlà cun mè, è ùn vulia micca stà à sente - L'aghju rigettatu. Aghju luttatu trè ghjorni cun Ghjesù, è parechje volte eru cusì stancu chì ùn aghju avutu a forza di ricusallu; è dopu Ghjesù parlava è parlava, è eiu, pigliendu forza da u so discorsu, li dicia: "Ùn vogliu sente nunda". - Serva di Diu Luisa Piccarreta, u 16 d'ottobre di u 1918
 
In ultimamente, Luisa hà ricunnisciutu chì a Divina Volontà era u so cibu - sempre, sempre, sempri. Se simu sconvolti cun Diu perchè a nostra sofferenza pare inghjusta, allora dite cumu si sente, cum'è Ghjesù hà parlatu francamente cù u Patre in Getsemani ... ma allora, ascultate u Patre, accettate a vostra croce s'ellu ùn la rimuove, è capite chì Ghjesù ùn hà micca prumessu una vita senza soffre. Piuttostu, hà prumessu di dà ci a forza chì ci vole per suppurtà, un ghjornu à a volta: "Possu fà tutte e cose in Cristu chì mi rinforza" scrivia San Paulu.[1]Phil 4: 13 A croce chì Diu ci dà hè in realtà a strada stessa per a nostra santificazione - è se l'accettemu, ùn ci pentiremu mai di e eterne ricumpense chì cuglieremu per ciò chì equivale à afflizione relativamente "momentanea".[2]cf. 2 Cor 4: 17
 
Quandu ci rendimu à a vulintà difficiule è ancu sconcertante di Diu, ci hè a forza di a quale San Paulu parlava - una forza chì dà in realtà à l'anima chì soffre una vera gioia è una vera pace. Hè ghjustu chì pochi perseveranu o si umilianu abbastanza longu per scopreli ...

- Mark Mallett, thenowword.com

Print Friendly, PDF è Email

Footnotes

Footnotes

1 Phil 4: 13
2 cf. 2 Cor 4: 17
Posted in Da i nostri cuntributori, missaghji.