Scriptura – Îți voi da odihnă

Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați,
și vă voi odihni.
Ia jugul meu asupra ta și învață de la mine,
căci sunt blând și smerit cu inima;
și veți găsi odihnă pentru voi înșivă.
Căci jugul meu este ușor și povara mea ușoară. (Evanghelia de astăzi, Matei 11)

Cei care speră în Domnul își vor reînnoi puterea,
se vor înălța ca cu aripile vulturului;
Vor alerga și nu vor obosi,
umbla si nu lesina. (Prima lectură de Liturghie de astăzi, Isaia 40)

Ce face inima omului atât de neliniștită? Sunt multe lucruri, dar toate se pot reduce la asta: idolatrie - punând alte lucruri, oameni sau pasiuni înaintea iubirii de Dumnezeu. După cum a declarat atât de frumos Sfântul Augustin: 

Ne-ai format pentru Tine, iar inimile noastre sunt neliniștite până când își găsesc odihnă în Tine. — Sfântul Augustin din Hipona, Confesiunile, 1,1.5

Cuvantul idolatrie ar putea să ne pară ciudat în secolul 21, evocând imagini cu viței de aur și idoli străini, parcă. Dar idolii de astăzi nu sunt mai puțin reali și nu mai puțin periculoși pentru suflet, chiar dacă iau forme noi. După cum ne avertizează Sf. James:

De unde războaiele și de unde vin conflictele dintre voi? Nu din pasiunile voastre fac război în mădularele voastre? Poftiți, dar nu posedați. Ucizi și invidiezi, dar nu poți obține; te lupți și faci război. Nu posezi pentru că nu ceri. Ceri, dar nu primești, pentru că ceri greșit, să-l cheltuiești pe pasiunile tale. Adulteri! Nu știi că a fi iubitor de lume înseamnă dușmănie cu Dumnezeu? Prin urmare, cine vrea să fie iubitor de lume se face dușman al lui Dumnezeu. Sau crezi că scriptura vorbește fără sens când spune: „Duhul pe care l-a făcut să locuiască în noi tinde spre gelozie”? Dar el dăruiește un har mai mare; de aceea, spune: „Dumnezeu se împotriveste celor mândri, dar celor smeriți dă har”. (James 4: 1-6)

Cuvântul „adulter” și „idolatru”, când vine vorba de Dumnezeu, sunt interschimbabile. Suntem Mireasa Lui și când ne dăm dragostea și devotamentul idolilor noștri, comitem adulter împotriva iubitului nostru. Păcatul nu stă neapărat în posesia noastră, ci în asta îi permitem să ne stăpânească. Nu orice posesie este un idol, dar mulți idoli sunt în posesia noastră. Uneori este suficient să „lăsăm drumul”, să ne detașăm în interior în timp ce ne ținem „leger” de posesiunile noastre, ca să spunem așa, în special acele lucruri necesare existenței noastre. Dar alteori, trebuie să ne despărțim, la propriu, de ceea ce am început să ne dăm latria, sau închinare.^[1]2 Corinteni 6:17: „De aceea, ieşiţi dintre ei şi despărţiţi-vă”, zice Domnul, „şi nu atingeţi nimic necurat; atunci te voi primi.”

Dacă avem mâncare și îmbrăcăminte, ne vom mulțumi cu asta. Cei care vor să fie bogați cad în ispită și în capcană și în multe dorințe nesăbuite și dăunătoare, care îi cufundă în ruină și distrugere... Lasă-ți viața liberă de dragostea de bani, dar mulțumește-te cu ceea ce ai, căci El a a spus: „Nu te voi părăsi niciodată sau nu te voi abandona.” (1 Tim 6:8-9; Evr 13:5)

Vestea Bună este că „Dumnezeu își dovedește dragostea pentru noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” ^[2]Romani 5: 8 Cu alte cuvinte, chiar și acum, Isus ne iubește pe tine și pe mine în ciuda infidelității noastre. Totuși, nu este suficient să știi pur și simplu acest lucru și să lăudăm și să mulțumim lui Dumnezeu pentru mila Sa; mai degrabă, continuă James, trebuie să existe o renunțare reală a „om batran”- pocăinţă:

Deci supuneți-vă lui Dumnezeu. Rezistă-te diavolului și el va fugi de la tine. Apropie-te de Dumnezeu și El se va apropia de tine. Curățați-vă mâinile, păcătoșilor, și curățați-vă inimile, voi celor două minți. Începe să te plângi, să plângi, să plângi. Lasă râsul tău să se transforme în doliu și bucuria ta în deznădejde. Smeriți-vă înaintea Domnului și El vă va înălța. (James 4: 7-10)

Nimeni nu poate sluji doi stăpâni. El fie îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt, fie îi va fi devotat unul și îl va disprețui pe celălalt. Nu poți sluji lui Dumnezeu și mamona.
Dependenta de Dumnezeu. (Matei 6: 24)

Deci vezi, trebuie să alegem. Trebuie să alegem fie fericirea nemăsurată și împlinită a lui Dumnezeu Însuși (care vine cu crucea tăgăduirii cărnii noastre), fie putem alege strălucirea trecătoare, trecătoare, a răului.

Apropierea de Dumnezeu, deci, nu este o chestiune de a striga pur și simplu Numele Său;^[3]Matei 7:21: „Nu oricine îmi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci numai cel care face voia Tatălui Meu din ceruri.” aceasta, vine la El în „Duh și adevăr”.^[4]Ioan 4: 24 Înseamnă să ne recunoaștem idolatria - și apoi spulberând acești idoli, lăsându-i în urmă pentru ca praful și măduva lor să fie cu adevărat spălate de Sângele Mielului, odată pentru totdeauna. Înseamnă să ne plângem, să plângem și să plângem pentru ceea ce am făcut... dar numai pentru ca Domnul să ne usuce lacrimile, să ne pună jugul Lui pe umerii noștri, să ne dea odihna Lui și să ne reînnoiască puterea – adică „înălțați-vă”. Dacă sfinții ți-ar putea apărea doar acum acolo unde ești, ei ar spune că Schimbul divin al unui idol minuscul din viața noastră ar găsi răsplată și bucurie pentru o veșnicie; că ceea ce ne agățăm acum este o astfel de minciună, încât nu ne putem imagina gloria pe care o pierdem pentru acest gunoi sau „gunoaie”, spune Sfântul Pavel.^[5]cf. Fil 3:8

Cu Dumnezeul nostru, nici cel mai mare păcătos nu are de ce să se teamă,^[6]cf.Marele refugiu și portul sigur și Celor din Păcatul de moarte atâta timp cât el sau ea se întoarce la Tatăl, într-o sinceră regretare. Singurul lucru de care trebuie să ne temem, într-adevăr, este de noi înșine: tendința noastră de a ne agăța de idolii noștri, de a ne închide urechile la ghiontul Duhului Sfânt, de a ne închide ochii la Lumina adevărului și superficialitatea noastră, că asupra cea mai mică ispită, se întoarce la păcat pe măsură ce ne aruncăm din nou în întuneric, mai degrabă decât în ​​iubirea necondiționată a lui Isus.

Poate că astăzi simți greutatea cărnii tale și epuizarea de a-ți purta idolii. Dacă da, atunci poate deveni și astăzi începutul restului vieții tale. Începe prin a te smeri înaintea Domnului și a recunoaște că, fără El, noi „nu pot face nimic”. ^[7]cf. Ioan 15:5

Într-adevăr, Domnul meu, izbăvește-mă de mine....

—Mark Mallett este autorul Cuvântul Acum, Confruntarea finală, și un co-fondator al Countdown to the Kingdom

Citire asemănătoare

Citiți cum urmează o „odihnă” pentru întreaga Biserică: Odihna Sabatului care vine