Luisa – Obosită de o agonie de secole

Domnul nostru Isus să Luisa Piccarreta pe 19 noiembrie 1926:

Acum Supreme Fiat [adică. Voința divină] vrea să iasă. Este obosit și cu orice preț vrea să iasă din această agonie atât de prelungită; iar dacă auzi de pedepse, de orașe prăbușite, de distrugeri, acestea nu sunt altceva decât contorsionările puternice ale agoniei Sale. Neputând să o mai suporte, vrea ca familia umană să simtă starea Sa dureroasă și cât de puternic se zvârcoli în ei, fără cineva care să fie mișcat la compasiune pentru El. Deci, făcând uz de violență, cu zvâcnirea Ei, vrea ca ei să simtă că Ea există în ei, dar nu mai vrea să fie în agonie – Vrea libertate, stăpânire; El vrea să-și ducă viața în ei.

Fiica mea, ce dezordine in societate pentru ca Vointa mea nu domneste! Sufletele lor sunt ca niște case fără ordine — totul este cu susul în jos; duhoarea este atât de îngrozitoare încât să fie mai rea decât un cadavru putred. Iar Voința Mea, cu imensitatea Sa, care nu este dată să se retragă nici măcar dintr-o bătaie de inimă a unei creaturi, agonizează în mijlocul atâtor rele. Aceasta, în ordinea generală; în special, există și mai mult: la religioși, la cler, la cei care se numesc catolici, Voia Mea nu numai că agonizează, ci este ținută în stare de letargie, de parcă n-ar avea viață. O, cât de greu este asta! De fapt, în agonia în care mă frământă măcar, am o ieșire, Mă fac auzit ca existând în ele, deși chinuitoare. Dar în starea de letargie există imobilitate totală – este o stare de moarte continuă. Deci, se văd doar aparențele — îmbrăcămintea vieții religioase, pentru că îmi țin Voința în letargie; și pentru că Îl țin în letargie, interiorul lor este somnoros, de parcă lumina și binele nu ar fi pentru ei. Și dacă fac ceva în exterior, este gol de Viața Divină și se rezolvă în fumul slavei deșarte, al stimei de sine, al plăcerii altor creaturi; iar eu și Voința mea Supremă, în timp ce suntem înăuntru, ieșim din lucrările lor.

Fiica mea, ce afront. Cum mi-aș dori ca toată lumea să simtă agonia mea uriașă, zdârnitul continuu, letargia în care au pus Voința mea, pentru că vor să-și facă a lor și nu a Mea - nu vor să o lase să domnească, nu vor să știe Aceasta. Prin urmare, Ea vrea să spargă digurile cu zvârcolirea Lui, pentru ca, dacă nu vor să-L cunoască și să-l primească prin Iubire, să-L cunoască prin Dreptate. Obosită de o agonie de veacuri, Voia Mea vrea să iasă, și așa pregătește două căi: calea triumfătoare, care sunt cunoștințele Sale, Minunile Lui și tot binele pe care îl va aduce Împărăția Fiat-ului Suprem; și calea Dreptății, pentru cei care nu vor să-L cunoască drept triumfător.

Depinde de creaturile să aleagă modul în care doresc să-L primească.

 

Print Friendly, PDF & Email
postat în Luisa Piccarreta, Chat cont.