Luisa – Roua Voinței Divine

Te-ai întrebat vreodată ce bine este să te rogi și să „trăiești în Voința Divină”?^[1]cf. Cum să trăiești în voința divină Cum îi afectează pe alții, dacă este deloc?

Slujitorul lui Dumnezeu Luisa Piccarreta s-a întrebat aceasta însăși. Ea s-a rugat cu credință „în Voința Divină”, oferindu-i lui Dumnezeu „Te iubesc”, „Îți mulțumesc” și „Te binecuvântez” asupra tuturor lucrurilor create. Isus a afirmat că „toate actele făcute în Voința mea răspândesc peste toate și toți iau parte la ele” ^[2]Noiembrie 22, 1925, Volumul 18 în acest fel:

Vezi, când, în zorii zilei, spuneai: „Fie ca mintea mea să se ridice în Voința Supremă, pentru a acoperi toate inteligența creaturilor cu Voia ta, pentru ca toate să se înalțe în Ea; și în numele tuturor Îți dau adorația, iubirea, supunerea tuturor inteligențelor create...” – în timp ce spuneai asta, o rouă cerească s-a revărsat peste toate creaturile, acoperindu-le, pentru a aduce tuturor răsplătirea faptei tale. . Oh! cât de frumos a fost să văd toate făpturile acoperite de această rouă cerească pe care a format-o Voința mea, simbolizată de roua nopții care se găsește dimineața peste toate plantele, pentru a le înfrumuseța, a le fecunda și a le împiedica pe cele care sunt pe cale să le facă. se ofilesc de la uscare. Cu atingerea ei cerească, pare să pună un strop de viață pentru a le face să vegeta. Cât de încântătoare este roua în zori. Dar mult mai fermecătoare și mai frumoasă este roua actelor pe care sufletul le formează în Voia mea. —Noiembrie 22, 1925, Volumul 18

Dar Luisa a răspuns:

Totuși, Iubirea Mea și Viața Mea, cu toată această rouă, creaturile nu se schimbă.

Și Isus:

Dacă roua nopții face atât de mult bine plantelor, cu excepția cazului în care cade pe lemn uscat, despărțit de plante, sau peste lucruri care nu conțin viață, astfel încât, deși rămân acoperite cu rouă și oarecum înfrumusețate, roua este la fel de deși este mort pentru ei și, pe măsură ce soarele răsare, încetul cu încetul Îl retrage din ei – cu mult mai bine face roua pe care Voia mea o face să coboare asupra sufletelor, dacă nu sunt complet morți pentru har. Și totuși, prin virtutea însuflețitoare pe care o posedă, chiar dacă sunt morți, încearcă să infuzeze în ei un suflu de viață. Dar toți ceilalți, unii mai mult, alții mai puțin, după dispozițiile lor, simt efectele acestei roue benefice.

Cine poate înțelege nenumăratele moduri prin care rugăciunea noastră în Voința Divină poate dispune o inimă la har printr-o amintire, o privire, căldura soarelui, zâmbetul unui străin, chicotul unui copil... chiar și printr-o deschidere subtilă a celuilalt? inimă la adevărul transcendent al momentului prezent, unde Isus așteaptă, strigând să îmbrățișeze sufletul?^[3]„Făcările milei Mă ard – strigând să fiu cheltuit; Vreau să le revars în continuare asupra sufletelor; Sufletele pur și simplu nu vor să creadă în bunătatea Mea.” (Isus către Sf. Faustina, Mila divină în sufletul meu, Jurnal, n. 177)

Și așa, dragi frați și surori (în special voi care tocmai vă udați picioarele cu roua „Trăiește în Voința Divină”), nu vă descurajați când vă rugați aceste acte de dragoste și adorare în schimbul dragostei lui Dumnezeu exprimată în fiat de Creaţie, Răscumpărare şi Sfinţire. Nu este vorba despre ceea ce simțim, ci despre ceea ce facem credinţă, având încredere în Cuvântul Său. Isus ne asigură atât pe Luisa, cât și pe noi că ceea ce facem în Voința Divină nu este irosit, ci are ramificații cosmice.

In Psalmul de azi, se spune:

În fiecare zi te voi binecuvânta și voi lăuda numele tău în vecii vecilor. Mare este Domnul și foarte lăudat; Măreția Lui este de nepătruns... Toate faptele tale să-ți mulțumească, DOAMNE, și să te binecuvânteze cei credincioși. (Psalmul 145:XNUMX)

Desigur, nu toate lucrările lui Dumnezeu – adică noi, oamenii, care suntem făcuți „după chipul Său” – Îi mulțumesc și Îi laudă. Cu toate acestea, cel care trăiește și se roagă „în Voința Divină” oferă Sfintei Treimi adorația, binecuvântarea și iubirea care se cuvine în numele tuturor, pentru toți. În schimb, toată creația primește rouă a grației – indiferent dacă este dispusă sau nu – și creația se apropie din ce în ce mai mult de perfecțiunea pentru care geme. 

Ființelor umane, Dumnezeu chiar dă puterea de a se împărtăși în mod liber în providența Sa, încredințându-le responsabilitatea de a „supune” pământul și de a avea stăpânire asupra lui. Dumnezeu îi face astfel pe oameni să fie cauze inteligente și libere pentru a duce la bun sfârșit lucrarea creației, pentru a-și desăvârși armonia pentru binele lor și al aproapelui. -Catehismul Bisericii Catolice, 307; cf. Creația renaște

Nu vă descurajați, deci, dacă nu înțelegeți pe deplin știința Voinței Divine.^[4]Isus descrie învățăturile Sale ca „Știința științelor, care este Voința mea, o știință a întregului Rai”, 12 noiembrie 1925, Volumul 18 Nu-ți lăsa dimineața (Prevenient) Rugăciunea devenită memoriu; să nu credeți că voi — mic și nesemnificativ în ochii lumii — nu aveți niciun impact. Marcați această pagină; recitiți cuvintele lui Isus; și persevera în acest Cadou până când devine un adevărat act de iubire, binecuvântare și adorație; până când te bucuri să vezi tot ca posesie proprie^[5]Isus: „... trebuie să priviți toate lucrurile ca pe ale sale și să aveți toată grijă de ele.” (22 noiembrie 1925, Volumul 18) pentru a-l da înapoi lui Dumnezeu cu laudă și mulțumire.^[6]„Prin El, deci, să-i aducem neîncetat lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.” (Evrei 13: 15) Căci El te asigură... pe tine sunt impact toată creația. 

— Mark Mallett este un fost jurnalist la CTV Edmonton, autorul Confruntarea finală și Cuvântul Acum, și un co-fondator al Countdown to the Kingdom

Citire asemănătoare

Cum să trăiești în voința divină

Cadou