Următoarea conversație cu Iisus este preluată din jurnalul Sfintei Faustina, Milostenia divină în sufletul meu, n. 1488:
Isus: Sunt mulțumit de eforturile tale, suflet care aspiră la perfecțiune, dar de ce te văd atât de des trist și deprimat? Spune-mi, copilul meu, care este semnificația acestei tristeți și care este cauza ei?
Suflet: Doamne, motivul tristeții mele este că, în ciuda hotărârilor mele sincere, cad din nou în aceleași greșeli. Fac rezoluții dimineața, dar seara văd cât de mult m-am îndepărtat de ele.
Isus: Vezi, copilul meu, ce ești din tine. Cauza căderilor voastre este că vă bazați prea mult pe voi înșivă și prea puțin pe Mine. Dar să nu te întristeze atât de mult. Ai de-a face cu Dumnezeul milei, pe care nenorocirea ta nu-l poate epuiza. Amintiți-vă, nu am alocat doar un anumit număr de grațiere.
Suflet: Da, știu toate acestea, dar mari ispite mă asaltă și diverse îndoieli se trezesc în mine și, mai mult, totul mă irită și mă descurajează.
Isus: Copilul meu, știi că cele mai mari obstacole în calea sfințeniei sunt descurajarea și o anxietate exagerată. Acestea vă vor priva de abilitatea de a practica virtutea. Toate ispitele unite împreună nu ar trebui să vă tulbure pacea interioară, nici măcar momentan. Sensibilitatea și descurajarea sunt fructele iubirii de sine. Nu trebuie să te descurajezi, ci să te străduiești ca iubirea Mea să domnească în locul iubirii tale de sine. Ai încredere, copilul meu. Nu vă pierdeți inima venind pentru iertare, pentru că sunt întotdeauna gata să vă iert. De câte ori o ceri, îmi slăvești mila Mea.
Suflet: Înțeleg ce este cel mai bun lucru de făcut, ceea ce îți place mai mult, dar întâmpin mari obstacole în acționarea conform acestei înțelegeri.
Isus: Copilul meu, viața pe pământ este într-adevăr o luptă; o mare luptă pentru împărăția Mea. Dar nu vă temeți, pentru că nu sunteți singuri. Te susțin mereu, așa că sprijină-te pe Mine în timp ce te lupți, fără să te temi de nimic. Luați vasul încrederii și extrageți din fântâna vieții - pentru voi înșivă, dar și pentru alte suflete, mai ales cei care nu sunt încrezători în bunătatea Mea.
Suflet: Doamne, simt că inima mea este umplută de dragostea Ta și de razele îndurării și iubirii Tale străpungându-mi sufletul. Mă duc, Doamne, la porunca Ta. Mă duc să cuceresc sufletele. Susținut de harul Tău, sunt gata să te urmez, Doamne, nu numai la Tabor, ci și la Calvar. Doresc să conduc sufletele la izvorul milei Tale, pentru ca splendoarea milei Tale să se reflecte în toate sufletele și casa Tatălui nostru să fie umplută până la revărsare. Iar când dușmanul începe să mă atace, mă voi refugia în spatele scutului îndurării Tale.
Psalmul responsabil de astăzi (90): În fiecare epocă, Doamne, tu ai fost refugiul nostru.
De la n. 1578:
Isus: Sufletele care se străduiesc spre desăvârșire să adore în mod deosebit mila Mea, pentru că abundența harurilor pe care le le dau decurge din mila Mea. Doresc ca aceste suflete să se distingă prin încrederea fără margini în mila Mea. Eu însumi voi asista la sfințirea unor astfel de suflete. Le voi oferi tot ce vor avea nevoie pentru a atinge sfințenia. Harurile milostivirii Mele sunt atrase numai printr-un singur vas și asta este încrederea. Cu cât un suflet are mai multă încredere, cu atât va primi mai mult. Sufletele care au încredere fără margini sunt o mare mângâiere pentru Mine, pentru că eu turn toate comorile harurilor Mele în ele. Mă bucur că cer mult, pentru că este dorința Mea de a da mult, foarte mult. Pe de altă parte, sunt trist când sufletele cer puțin, când își îngustează inima.
De la n. 327:
Isus: Ofer oamenilor un vas cu care trebuie să vină în continuare pentru haruri la fântâna îndurării. Acea navă este această imagine cu semnătura: „Iisuse, am încredere în Tine”.
Alicja Lenczewska
Elizabeth Kindelmann
Prin ceea ce a devenit Jurnalul spiritual, Isus și Maria au învățat-o pe Elisabeta și ei continuă să-i învețe pe credincioși în arta divină a suferinței pentru mântuirea sufletelor. Sarcinile sunt alocate pentru fiecare zi a săptămânii, care implică rugăciune, post și vigoare nocturnă, cu promisiuni frumoase atașate de ele, lăsați cu haruri speciale pentru preoți și sufletele din purgatoriu. În mesajele lor, Isus și Maria spun că Flăcarea Iubirii Inimii imaculate a Mariei este cel mai mare har dat omenirii de la Întrupare. Și în viitorul nu atât de îndepărtat, flacăra ei va cuprinde întreaga lume.
Părintele Stefano Gobbi
De ce Gisella Cardia?
În al treilea rând, mesajele au fost frecvent însoțite de fenomene vizibile, dovezi fotografice găsite în În Cammino con Maria, care nu poate fi rodul imaginației subiective, în special prezența stigmatelor pe corpul lui Giselle și apariția unor cruci sau texte religioase în sânge pe brațele lui Gisella. Vedeți fotografiile luate de pe site-ul ei de apariție 
Jennifer
De ce Manuela Strack?
De ce vizionarii Doamnei noastre din Medjugorje?
De ce Pedro Regis?
De ce slujitorul lui Dumnezeu Luisa Piccarreta?
a sfintilor. Abia când a devenit „Fiica Mariei”, coșmarurile au încetat în cele din urmă la vârsta de unsprezece ani. În anul următor, Isus a început să-i vorbească interior mai ales după ce a primit Sfânta Împărtășanie. Când avea treisprezece ani, El i-a apărut într-o viziune la care ea a asistat de pe balconul casei sale. Acolo, pe strada de jos, a văzut o mulțime și soldați înarmați conducând trei prizonieri; ea l-a recunoscut pe Isus ca unul dintre ei. Când a ajuns sub balconul ei, a ridicat capul și a strigat: „Suflet, ajută-mă! ” Adânc emoționată, Luisa s-a oferit din acea zi ca suflet de victimă în expiație pentru păcatele omenirii.
stare imobilă, rigidă, care părea aproape ca și cum ar fi murit. Abia când un preot și-a făcut semnul Crucii peste trup, Luisa și-a recăpătat facultățile. Această remarcabilă stare mistică a persistat până la moartea ei în 1947 - urmată de o înmormântare care nu a fost o afacere mică. În acea perioadă din viața ei, nu a suferit nicio boală fizică (până când a cedat la pneumonie la sfârșit) și nu a experimentat niciodată escare, în ciuda faptului că a fost închisă în patul ei de șaizeci și patru de ani.
De ce Simona și Angela?
Valeria Copponi